Mai precis, potrivit cercetătorilor, animalele se confruntă cu dificultăţi pe măsură ce habitatele lor se micşorează, iar adaptările lor unice devin mai puţin potrivite pentru o regiune arctică cu din ce în ce mai puţină gheaţă.

Urşii polari se hrănesc în principal cu grăsime bogată în energie de la foci, însă această sursă de hrană este mai greu de găsit iar gheaţa marină pe care vânează s-a micşorat cu 13% în fiecare deceniu după 1979.

Cercetătorii arată că urşii polari înoată acum în medie trei zile pentru a găsi foci sau pentru a căuta surse de hrană terestre cu densitate mai mică de energie, fiind nevoiţi să se deplaseze pe distanţe mai mari.

„Un urs polar ar trebui să consume aproximativ un ren şi jumătate, 37 de păstrăvi arctici, 74 de gâşte de zăpadă, 216 ouă de gâscă de zăpadă (adică 54 de cuiburi cu patru ouă fiecare) sau trei metri de fructe arctice pentru a egala energia digerabilă disponibilă în grăsimea unei foci adulte”, arată cercetătorii, conform sursei citate.

În același timp, studiul coroborează o serie de lucrări de cercetare pentru a înţelege mai bine modul în care populaţiile prădătorilor de vârf tradiţionali din Arctica se vor reduce.

„Am vrut să rezumăm ceea ce ştim despre fiziologia acestor animale… am observat într-adevăr o mulţime de similarităţi între ele„, a spus Anthony Pagano, coautor al studiului, de la institutul de cercetare în domeniul conservării de la San Diego Zoo Global.

Declinul urşilor polari şi al narvalilor va avea probabil un efect de recul asupra altor mamifere dependente de gheaţă şi asupra prăzii lor, ducând la „schimbări rapide în întregul ecosistem marin arctic„, au subliniat cercetătorii.

Sursă foto: animale.club