O expunere mai mare la poluarea aerului chiar la începutul vieții a fost asociată cu un efect dăunător asupra abilităților cognitive ale oamenilor, 60 de ani mai târziu, a reieșit dintr-un studiu recent. Cercetătorii de la Universitatea din Edinburgh au testat inteligența generală a mai mult de 500 de persoane cu vârsta de aproximativ 70 de ani, folosind un test pe care l-au finalizat cu toții la vârsta de 11 ani. Participanții au repetat același test la vârsta de 76 și 79 de ani.

O înregistrare a locurilor în care fiecare persoană a trăit de-a lungul vieții a fost folosită pentru a estima nivelul de poluare a aerului pe care l-au experimentat în primii ani de viață. Echipa a folosit modele statistice pentru a analiza relația dintre expunerea unei persoane la poluarea aerului și abilitățile sale cognitive în viața ulterioară. De asemenea, au luat în considerare factori precum stilului de viață, statutul socio-economic și fumatul.

Rezultatele au arătat că expunerea la poluarea aerului în copilărie a avut o asociere mică, dar detectabilă, cu schimbări cognitive mai grave între vârstele de 11 și 70 de ani.

Cercetătorii spun că până acum nu a fost posibil să se exploreze impactul expunerii timpurii la poluarea aerului asupra abilităților de gândire în viața ulterioară din cauza lipsei de date privind nivelurile de poluare a aerului înainte de anii 1990, când a început monitorizarea de rutină.

Pentru acest studiu, cercetătorii au folosit un procedeu numit „model de transport al chimiei atmosferice EMEP4UK”, pentru a determina nivelurile de poluare cunoscute sub denumirea de concentrații istorice de particule fine (PM2,5), din anii 1935, 1950, 1970, 1980 și 1990. Ei au combinat aceste descoperiri istorice cu date contemporane modelate din 2001 încoace, pentru estimarea expunerii în cursul vieții.