Cerul din Beijing a fost portocaliu recent, din cauza unei furtuni masive de nisip. Sau, cel puțin, așa a fost raportată. Problema, cel puțin din punctul de vedere al sănătății publice, este că nu a fost de fapt o furtună de nisip, ci una de praf. Boabele de nisip sunt particule minerale cu un diametru mai mare de 0,06 mm, de tipul celor care vă zgârie gleznele într-o zi cu vânt pe plajă. Praful este potențial o problemă mult mai gravă decât suflarea nisipului.

Particulele de praf sunt acele boabe mai mici, care s-ar simți mătăsoase la atingere și nu zgârie pielea. Ele pot călători mult, mult mai departe și se pot găsi suspendate într-un proces atmosferic global. Nisipul nu va fi suflat cu ușurință sute de kilometri. Mărimea bobului contează, de asemenea, deoarece particulele mai fine de praf – cele mai mici de 10 micrometri (pm10) și mai ales mai mici de 2,5 micrometri (pm2,5) – sunt pericole grave pentru sănătatea umană, deoarece sunt suficient de mici pentru a fi atrase adânc în plămâni.

Mișcarea furtunii de praf deasupra Beijing-ului. (Foto: Science Alert)

Furtunile de praf din China au avut loc cu mult timp înainte ca oamenii să aibă un impact larg asupra mediului. În timpul perioadelor glaciare repetate din ultimele 2,6 milioane de ani, volumele uriașe de praf au fost generate de avansul și retragerea straturilor de gheață. De-a lungul mileniilor, acestea s-au acumulat până la o grosime de aprox. 350 de metri, pentru a forma Platoul Loess din China, acoperind o suprafață mai mare decât Franța.

Frecvența furtunilor de praf a scăzut în China în ultimele decenii. Unele studii au sugerat o creștere a numărului de furtuni de praf în unele regiuni din China în ultimele secole. La nivel global, imaginea este la fel de complexă. Studiile efectuate în Israel au sugerat o creștere a furtunilor de praf în ultimii 30 de ani, în timp ce alte cercetări au implicat o reducere a frecvenței în alte regiuni.