Publicația franceză Libération a realizat un reportaj în România, despre poluarea cauzată de fabricile de ciment din țară. Textul pictează țara noastră în nuanțe de gri și trage un semnal de alarmă privind viața precară a locuitorilor din zonele afectate.

La Fieni, odată cu noaptea vine fumul. Acru și greu, umple străzile din oraș, purtând parfumul de plastic și cauciuc ars. Din 2006, pentru a încălzi cuptorul și a produce clincherul esențial pentru fabricarea cimentului, fabrica amestecă deșeurile cu cărbunele. Nămol de canalizare, anvelope vechi, reziduuri de ulei, coșuri de gunoi municipale retrase, totul merge acolo, legal.

Acești „combustibili alternativi” ar trebui să reducă emisiile de CO2 și dependența de combustibilii fosili, eliminând în același timp câteva sute de mii de tone de deșeuri în fiecare an. Pe hârtie, ideea ar putea arăta ca un model de economie circulară. Dar, în jurul fabricilor românești de ciment care ard deșeuri, situația e alta.

În grădinile din cartierul Berevoești, totul este acoperit cu un film de funingine unsuroasă.

„Pomii fructiferi nu mai dau rod, din cauza acestui praf negru care se așază pe frunze și flori”, spune un localnic.

Dar ceea ce îngrijorează mai presus de toate sunt bolnavii din cartier; de exemplu, oameni cu cancer pulmonar fără să fi atins vreodată o țigară.

Problemele nu se limitează la Fieni. Vântul împinge fumul din fabrică spre satele din sud. În Moțăieni, primul sat după Fieni, se înregistrează 4,5 decese cauzate de cancer la mia de locuitori pe an, de două ori mai mare decât media județului Dâmbovița, conform cifrelor comunicate de Direcția Regională de Sănătate Publică.

Fumul ucigaș

„După ploaie, mașinile sunt acoperite cu un strat negru și trebuie curățat cu oțet. Ploaia aduce această poluare înapoi la pământ, dar în restul timpului, este în aer și este în plămânii noștri, care se lipesc”, explică un locuitor din Fieni.

Oficial, fabrica de ciment nu depășește ratele de emisii autorizate. Conform documentelor publicate de HeidelbergCement, toate deversările de poluanți au rămas cu mult sub limitele legale în 2020, inclusiv cele de dioxină, o substanță cancerigenă produsă în special prin incinerarea plasticului. În ceea ce privește stația de măsurare a calității aerului instalată în Fieni în 2008, aceasta este o mare glumă: este amplasată într-un cartier al orașului situat pe partea opusă celui în care vântul împinge fumul din fabrică și oricum poate detecta doar câțiva poluanți.

Potrivit unui medic generalist din Fieni, rata cancerului a crescut cu 30% în oraș în ultimii ani, ca urmare a incinerărilor. De zeci de ani, Fieni a trăit și a murit din fabricile sale. Alături de fabrica de ciment, a existat o fabrică de azbest-ciment pentru o lungă perioadă de timp, închisă în 2007. Devastările sanitare cauzate de praful său s-au concentrat în zonele expuse vânturilor predominante, aceleași care astăzi suferă de la vapori ai fabricii de ciment. În Berevoești, toată lumea a pierdut un tată, un soț sau un cumnat din cauza mezoteliomului, cancerul din cauza azbestului.

Citiți reportajul integral la Libération (paywall)