Radu Motișan este fondatorul rețelei globale de monitorizare a mediului uRADMonitor. Născut în 1982, el a fost pasionat de calculatoare de la 8 ani, când lucra la clubul elevilor din oraș pe celebrul calculator românesc HC-85. Universitatea a făcut-o în Timișoara și a terminat un master în informatică la Universitatea de Vest. Radu este căsătorit, are două fiice și locuiește în Timișoara.
În 2012, a construit un aparat cu senzori, care raporta datele măsurate prin Internet, direct, fără să folosească un calculator, cum se făcea în mod tradițional. Radu a văzut un mare potențial în aceste sisteme, îl impresiona capacitatea componentelor de a funcționa într-o rețea la cost redus. Acest prim aparat s-a numit „uRADMonitor”, pentru că măsura în mod automat fondul de radiații gama și centraliza datele pe un server.
Proiectul a crescut și a fost lărgită piața cu sisteme care măsoară calitatea aerului în toată țara și în străinătate (peste 40 de țări). Datele măsurate sunt de o foarte bună calitate și pot fi folosite în scop legal, dar și științific.
Am stat de vorbă cu Radu, pentru a afla e crede despre situația actuală din domeniul monitorizării calității aerului.
Spuneai că oamenii nu sunt suficient de instruiți pe problemele de mediu și le ignoră. Ce ar trebui făcut în România pentru o conștientizare mai mare în domeniu? Cum stăm la nivel de educație de mediu față de țările din UE și din lume?
Generația actuală nu conștientizează suficient felul în care relația cu mediul ne afectează, dovada cea mai bună fiind mormanele de gunoaie de pe câmpuri și de lângă păduri, grămezile de gunoaie aprinse constant de cetățeni zeloși, multele comune neasfaltate unde nici primarii nu scapă de o notă de corigent la mediu, până la comunități extinse de locuitori care trăiesc cu poluarea în pace, cum e cazul Ploieștiului sau al Craiovei.
Nu văd cum îi putem schimba pe toți. Am pus senzori că să demonstrăm negru pe alb că există o corelație și să facem invizibilul vizibil. Nu e destul. Am început să cred că singura șansă reală e educarea generației tinere și sprijinirea de programe de educație de mediu în școli, corelate cu demonstrații practice sau asamblarea de senzori la cercurile de robotică. Am sprijinit astfel de activități cu un număr de școli pilot și rezultatele au fost foarte bune: tinerii nu doar că au „dotat” comunitățile lor cu senzori, dar au devenit mesageri pentru aparatele construite de ei, contribuind la popularizarea mesajelor în comunitățile lor. E ceea ce în lume se numește „citizen science” și cred că e foarte bine dacă încercăm să facem asta și aici.
Cum ar trebui să se implice mai mult statul român în problemele de mediu?
Statul are multe lucruri de făcut:
- pe plan legislativ, un control mai clar al traseului deșeurilor care încă pot fi importate dacă sunt valorificate energetic;
- decretarea prin lege a obligației existenței barierelor verzi în jurul orașelor;
- întărirea organelor de control, vamă și poliția de frontieră, pentru a stopa importurile ilegale de deșeuri;
- motivarea poliției și a pompierilor să ia în serios incidentele de mediu raportate de populație și sancționarea imediată a celor ineficienți;
- apoi vin la rând marii poluatori, unde statul român nu a implementat nici acum un mecanism de monitorizare automată și continuă la coș, dar făcută de terți independenți și obiectivi, pentru a elimina toate suspiciunile întemeiate existente;
- urmează raportatile la UE a măsurătorilor din Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului (RNMCA), România fiind și acum fără date pe harta europeană oficială de calitate a aerului.
La nivel de educație, obligația introducerii în școli a orelor de mediu, care să-i învețe pe copii despre deșeuri, colectare selectivă, școlile devenind primul exemplu de curățenie și sutenabilitate, exemplu care să fie preluat în cadrul familiilor și apoi al orașelor.
În ce stadiu este uRADMonitor AIR? Îmi poți da detalii despre disponibilitatea pe piață (când, ce preț etc.)?
uRADMonitor AIR este un aparat portabil de monitorizare a poluării, gândit pentru a fi prins pe rucsac sau bicicleta. Aparatele au un potențial enorm de înregistrare de date, pentru că măsurătorile sunt corelate cu coordonatele GPS ale purtătorului și astfel se pot face hărți extrem de detaliate cu o investiție nesemnificativă.
Timișoara a fost mapată complet în numai trei zile de un membru al clubului Alergotura, care a purtat pe braț un astfel de aparat în timp ce ieșea la alergări.
AIR a fost testat la un laborator din Paris și rezultatele vor fi disponibile în septembrie. Până la sfârșitul anului, ar trebui să avem aparatul pe piață, la un cost de aproximativ 150 de dolari.
Dar despre uRADMonitor eNose ce-mi poți spune?
eNose este rezultatul muncii de cercetare din cadrul proiectului uRADMonitor. Aici am beneficiat de toate informațiile de pe piața senzorilor la care am avut acces în cei peste șase ani de activitate. eNose combină cel mai bun hardware (senzori) cu vârful tehnolgoiei digitale (inteligență artificială), pentru a da o nouă dimensiune interpretării datelor de la senzori. Am reușit să construim un nas digital, capabil să recunoască mirosuri sau gaze dificil de detectat în mod convențional. Performanța lui eNose include și identificarea calității vinului dintr-un pahar.
Această tehnologie este în curs de patentare, cu o aplicabilitate imediată în mai multe domenii de interes din industria senzorilor, inclusiv în zona problemelor legate de poluare și mirosuri.
Află mai multe:
Foto: arhiva personală Radu Motișan, cu permisiune
Comentariile sunt oprite pentru acest articol