Folosirea tehnologiei pentru a aspira dioxidul de carbon din aer a fost mult timp respinsă dintre măsurile de combatere a schimbărilor climatice. Pe măsură ce încălzirea globală se accelerează și societatea continuă să emită gaze cu efect de seră într-un ritm periculos, ideea câștigă sprijin din partea companiilor mari, care se confruntă cu presiuni pentru a acționa asupra climatului.

Bani și promisiuni

Un număr din ce în ce mai mare de corporații investesc bani în așa-numita „eliminare a carbonului prin inginerie” – de exemplu, folosind ventilatoare gigantice pentru a extrage dioxidul de carbon din aer.

Occidental Petroleum și United Airlines investesc într-o fabrică mare de „captare directă a aerului” în Texas, care va folosi ventilatoare și agenți chimici pentru a curăța aerul de dioxidul de carbon și a-l injecta subteran.

Stripe și Shopify au început să cheltuiască fiecare cel puțin un milion de dolari pe an pentru tehnici de eliminare a carbonului, cum ar fi captarea gazului în betonul folosit pentru construcții. De asemenea, Microsoft va anunța în curând planuri detaliate pentru eliminarea unui milion de tone de dioxid de carbon.

Este posibil ca țările să trebuiască să elimine între o sută de miliarde și un miliard de miliarde de tone de dioxid de carbon din atmosferă în acest secol, pentru a preveni cele mai grave efecte ale schimbărilor climatice.

United Airlines, de exemplu, a promis să devină neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon până în 2050 și explorează modalități de reducere a emisiilor, cum ar fi aeronave mai eficiente și biocombustibili durabili. Totuși, aceste strategii s-ar putea să nu fie suficiente, spune compania aeriană, motiv pentru care investește și în captarea directă a aerului.

Soluții și teste

În mod tradițional, multe corporații au căutat să-și compenseze emisiile cu soluții naturale, cum ar fi plata proprietarilor de terenuri pentru a proteja pădurile sau a planta copaci care absorb carbonul din aer. Dar copacii au dezavantaje: există teren limitat, iar pădurile pot arde în incendii, eliberând carbon înapoi în atmosferă.

Există prototipuri ale acestor dispozitive de „supt dioxidul de carbon”. Stripe a anunțat un acord cu Climeworks, un start-up elvețian care a construit deja mai multe fabrici mici de captare directă a aerului în Europa. Stripe a plătit, de asemenea, 250.000 de dolari proiectului Vesta, o organizație nonprofit care planifică să arunce minerale vulcanice pe plaje, pentru a observa cantitatea de dioxid de carbon pe care o absorb pe măsură ce valurile le descompun.

Producătorul german de autoturisme Audi plătește companiei Climeworks pentru captarea și eliminarea a o mie de tone de dioxid de carbon cu o nouă instalație de captare a aerului în Islanda. Climeworks are acum peste 50 de clienți care plătesc pentru captarea și stocarea dioxidului de carbon. Scopul său este să construiască suficiente instalații pentru a elimina 30-50 milioane de tone pe an din atmosferă până în 2030.

Studiile științifice încurajează inițiativa

Tehnica mai este cunoscută sub numele de mașini de captare directă a aerului (DAC), care „spală” atmosfera de CO2. Versiunile timpurii ale acestor instalații există deja. De exemplu, o firmă numită Carbon Engineering dezvoltă tehnologia de peste un deceniu. Instalațiile DAC folosesc ventilatoare gigantice pentru a aspira aerul, care trece apoi pe suprafețe de plastic speciale, unde reacționează cu o soluție chimică care captează CO2-ul. Aerul părăsește instalația, dar fără carbon.

Într-o lucrare recentă publicată în revista Nature Communications, o echipă de cercetători a analizat numerele, susținând că este posibil ca omenirea să se angajeze în dezvoltarea unei rețele globale de astfel de mașini. Cercetătorii au descoperit că, pe baza unei investiții anuale cuprinse între 1 și 2% din produsul intern brut global, omenirea ar putea avea o rețea DAC, pentru a elimina anual aproximativ 2,3 gigatone de CO2 până în 2050.

Există însă și unele necunoscute: de exemplu, nu se știe exact care este cantitatea de energie pe care ar putea să o folosească viitoarele centrale, ceea ce determină costurile lor de funcționare. În plus, politica globală ar putea fi complicată: dacă toți oamenii împărtășesc aceeași atmosferă, de ce ar plăti o țară pentru cercetarea și implementarea tehnologiei, dacă vecinul lor nu plătește niciun ban?

Apoi, ce faci cu acel carbon odată ce l-ai capturat? O opțiune este pomparea subterană, adică va fi nevoie de subvenții guvernamentale. O altă variantă ar fi transformarea carbonului captat în combustibili noi, ceea ce ar putea face profitabilă această investiție inițială a guvernelor în DAC.

DAC nu este un remediu miraculos pentru schimbările climatice. Omenirea trebuie să investească în modalități de reducere dramatică a acestor emisii și încă rapid. Convingerea companiilor să suporte un cost suplimentar va necesita educarea investitorilor, a activiștilor de mediu și a consumatorilor cu privire la motivele pentru care îndepărtarea tehnică a dioxidului de carbon poate fi o soluție mai fiabilă decât plantarea copacilor.

Foto: Climeworks