Călătoriile pe distanțe lungi în aer nu permit încă mobilitatea electrică completă, dar designerul italian Pierpaolo Lazzarini crede că există de fapt o soluție pentru a naviga atât pe cer, cât și pe oceane, fără emisii, în viitor.

Iahtul său este o ambarcațiune care cu înfățișarea unei nave lungi de 150 de metri, care poate zbura cu ajutorul a 400.000 m³ de heliu. Obiectul zburător poate atinge ipotetic o viteză maximă de 110 km/h, cu o autonomie de 48 de ore și apoi poate ateriza în siguranță pe suprafața apei, datorită bazei sale gonflabile.

Iahtul încorporează două dirijabile laterale extinse, rezultând o lungime totală de 150 de metri și o lățime de 80 de metri. Fiecare structură plutitoare (20m x 20m x 150m ) este subdivizată în zone de „stup” (celule), asigurând izolarea ermetică a fiecărui compartiment de heliu. În interiorul dirijabilelor, sunt rezervoarele de heliu comprimat, care eliberează cantitatea necesară echilibrării aeronavei. Cele două părți sunt conectate prin patru poduri de carbon pe fiecare parte, conectând structura centrală principală de cele două baloane plutitoare. În partea inferioară, aceste structuri plutitoare încorporează o bază gonflabilă.

Creația lui Lazzarini este echipată cu opt motoare electrice contrarotative de 950 CP fiecare, alimentate de baterii ultra-ușoare și de panouri solare, permițându-i să zboare cu viteză mare. Întreaga construcție este concepută pentru a fi realizată în întregime din fibră de carbon uscată.

Iahtul aerian nu este proiectat pentru a fi utilizat în transportul public sau în scopuri turistice. Dimpotrivă, este conceput pentru a găzdui un proprietar privat, cu o viziune care caută evoluția în lumea aviației. În zona centrală a navei, există o cameră de zi spațioasă, cu zonă de luat masa, în timp ce cinci apartamente pentru pasageri sunt disponibile pe fiecare parte a dirijabilelor și mai există un apartament special al armatorului, plasat în centru, cu vedere la 360°.

Particularitatea iahtului este posibilitatea de a ateriza atât pe sol cât și pe apă. În timp ce iahtul cu aer este împins în jos de rotația motoarelor, acesta poate sta pe apă prin depresurizarea heliului și a sistemului său de ancorare cu balast și apoi poate naviga în liniște cu o viteză de 9 km/h.

Ipotetic, dacă s-ar produce și s-ar pune în vânzare, ambarcațiunea ar costa 550 de milioane de euro.